meniu inchide meniul Facebook   Twitter   Pinterest

Rochia Mihaelei - Cloche

Zilele trecute ne-am găsit la o cafea prelungită spre un prânz dus spre seară. Dintr-un cufăr oltenesc au apărut zeci de fotografii din excursiile noastre, de pe vremea în care ascultam muzică folk sub teii din Cuza și abia deschideam ochii spre Europa. Îmbrățișate pe Pont Neuf la Paris, fascinate de Veneția, deja familiarizate cu aerul deschizător de drumuri prin Viena. Micuțe atunci, dezbătând nu mai știu ce personaje de roman, ne-am găsit, peste ani, după viscole, ploi, arșiță, tăcere, din nou îmbrățișate. Am semnat, emoționată, martor al cununiei civile, apoi am stat de-a stânga la cununia religioasă, copleșită pentru toate cele pe care le trăiam, după atâta timp, împreună. Mihaela este nu doar cea mai bună prietenă a mea, e și MimiVanili și iubitoare de Messi și Pufi, scrie profund și a fost, căci despre asta e vorba aici, o mireasă superbă, conștientă de farmecul ei, de farmecul simplității și al fundei rochiei de mireasă.

Visam ca rochia mea să fie un simbol al simplității și al confortului. După un model retro existent deja în catalogul Cloche, Ioana mi-a desenat rochia cu câteva ajustări la care eu am ținut destul de mult. Așa m-am ales cu o rochie simplă din tafta albă, cu decolteu într-un V foarte larg, cu buzunare și o fundă ale cărei prelungiri semănau cu o codiță lungă de rândunică.

"Ca orice mireasă din epoca Pinterest, evident că și eu m-am lăsat luată de valul pozelor perfecte, al rochiilor fabuloase și croielurilor atipice. În final, m-am întors la ceea ce mă reprezenta cel mai bine.

Molipsită de atmosfera unor emisiuni precum Say yes to the dress sau de perfecțiunea fotografiilor de revistă, am visat pe rând la rochii vaporoase, la rochii extrem de scumpe, la rochii cu tăieturi atipice, la rochii prohibitiv de frumoase. Cuminte, am strâns un folder de poze ca apoi să constat că modelele sunt extrem de diferite și multe, iar eu am nevoie de o singură rochie. Dintr-o situație frustrant de nepractică, mi-am frânt degetele gândindu-mă că probabil unele nu se vor așeza frumos pe mine, altele vor fi prea scumpe, altele vor fi un disconfort total. Să ne înțelegem, acest proces a fost exclusiv unul mental, suspect și dureros de lung, eu în timpul acesta neprobând nicio rochie.

De altfel, am fost atât de sălbatică încât singura rochie pe care am probat-o a fost chiar rochia mea de mireasă. Cum am ajuns la ea? Eu am ajuns la rochia mea de mireasă prin rochia de la cununia civilă. Îmi doream mult să am o rochie croită special pentru mine care să reunească toate ideile mele. Datorită Mirelei, am descoperit-o pe Ioana de la Cloche, care cu toată răbdarea din lumea, m-a ținut de mânuță până am ajuns rochia mea, atât cea de la civilă, cât și cea de la religioasă.

Știam sigur că nu vreau dantelă, nu vreau o rochie pufoasă, nu vreau volănașe, nu vreau pietricele. Câteodată să știi ce nu vrei te ajută să descoperi ce vrei de fapt. Visam ca rochia mea să fie un simbol al simplității și al confortului. După un model retro existent deja în catalogul Cloche, Ioana mi-a desenat rochia cu câteva ajustări la care eu am ținut destul de mult. Așa m-am ales cu o rochie simplă din tafta albă, cu decolteu într-un V foarte larg, cu buzunare și o fundă ale cărei prelungiri semănau cu o codiță lungă de rândunică. În ceea ce privește voalul, am ales un voal simplu de mătase, foarte lung, dar foarte ușor.

Nu-mi amintesc să fi mers la multe probe, dar îmi amintesc cât de veselă eram în zilele respective. În mod special păstrez o amintire de la penultima probă, cred, când abia atunci m-am lăsat însoțită de prietenele mele, Mirela și Andreea, care la rândul lor își probau rochiile pentru nunta mea. Am râs și ne-am hlizit, ne-am bucurat și ne-am entuziasmat de ceea ce urma. Sunt foarte fericită să spun că am avut domnișoare de onoare superbe, dar nu am impus un model de rochie sau o culoare anume, și așa cred că ele au înfrumusețat și mai mult evenimentul prin personalitatea lor.

A fost o rochie pe care am purtat-o cu ușurință și multă bucurie, o rochie în care am dansat foarte mult, în care am rezistat la sesiuni foto caniculare, în care mi-am îmbrășițat soțul, în care m-am strâmbat la poze sau am zâmbit, în care am râs, în care am participat la obiceiuri, în care am adunat multă emoție dintr-o zi de august care sper că ne va însori mereu."

Credit foto: Robert Dobre

 

 

Etichete

Clocherochie de mireasăMimiVanilidecolteu în V

Data postarii: